Legea sanatatii si securitatii in munca
LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 securităţii şi sănătăţii în muncă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 646/26 iul. 2006
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
Art. 2. - Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.
CAPITOLUL II Domeniu de aplicare
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
Art. 4. - (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu prezenta lege.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.
CAPITOLUL III Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale ale angajatorilor
Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
SECŢIUNEA a 2-a Servicii de prevenire şi protecţie
Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
(3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să colaboreze între ei ori de câte ori este necesar.
(4) În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).
SECŢIUNEA a 3-a Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent
Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
SECŢIUNEA a 4-a Alte obligaţii ale angajatorilor
Art. 12. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).
Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.
Art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
SECŢIUNEA a 5-a Informarea lucrătorilor
Art. 16. - (1) fiinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 18. - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;
c) participarea echilibrată.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);
c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);
e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
Art. 19. - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă.
SECŢIUNEA a 7-a Instruirea lucrătorilor
Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1),
(2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.
CAPITOLUL IV Obligaţiile lucrătorilor
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
CAPITOLUL V Supravegherea sănătăţii
Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
Art. 25. - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.
CAPITOLUL VI Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
SECŢIUNEA 1 Evenimente
Art. 26. - Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
Art. 27. - (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.
(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.
(3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.
Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.
SECŢIUNEA a 2-a Accidente de muncă
Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.
Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 3-a Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
CAPITOLUL VII Grupuri sensibile la riscuri
Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
CAPITOLUL VIII Infracţiuni
Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Art. 38. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
CAPITOLUL IX Contravenţii
Art. 39. - (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r).
(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n).
(4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2).
(5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b).
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1).
(7) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21.
(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5).
(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţă;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.
Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.
Art. 41. - Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se aplică angajatorilor.
Art. 42. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.
Art. 43. - (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesuluiverbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Art. 44. - Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
CAPITOLUL X Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu
Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în acest domeniu sunt următoarele:
a) elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu;
b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu;
c) avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii, potrivit legii, şi participă, după caz, la elaborarea unor astfel de reglementări;
d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;
e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;
g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ;
i) desfăşoară activităţi de informare-documentare, potrivit legii;
j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi suporturi de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în vigoare;
k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă.
Art. 46. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
(2) Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:
a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional;
b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă, precum şi pentru medicina muncii;
c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
d) asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii;
e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune;
f) autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de muncă;
g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor;
h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale.
Art. 47. - (1) Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) controlează modul în care se aplică legislaţia naţională din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate persoanele fizice şi juridice din sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la art. 50 alin. (1) şi (2), şi are, în principal, următoarele atribuţii:
a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;
c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
d) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor;
e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;
f) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8 alin. (4) şi propune retragerea abilitării, după caz;
g) raportează Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei situaţiile deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
h) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 48. - (1) Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) are atribuţii pentru:
a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor;
b) reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale;
c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 49. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu.
Art. 50. - (1) Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi.
(2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora.
(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional.
CAPITOLUL XI Dispoziţii finale
Art. 51. - (1) Se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, următoarele acte normative:
a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementării şi/sau adaptării situaţiilor existente la cerinţele prezentei legi.
Art. 52. - (1) Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Activităţile de interes naţional privind cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii.
Art. 53. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
*
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 14 iulie 2006. Nr. 319.
Modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securitatii si sanatatii in munca
06 Oct 2010
Articole din aceeasi categorie:
Modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009
Modificarea si completarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
Modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 64/2007 privind datoria publica
Modificarea Normelor metodologice privind rambursarea si recuperarea cheltuielilor reprezentand asistenta medicala acordata in baza documentelor internationale cu prevederi in domeniul sanatatii la care Romania este parte
Modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 1-6 din O.U.G. nr. 51/2010 privind reglementarea unor masuri pentru reducerea unor arierate din economie, precum si alte masuri financiare
Categoria: Noutati legislative
Cuvinte cheie: hg 955/2010 • legea securitatii si sanatatii in munca
In M. Of. nr. 661 din 27 septembrie 2010 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006. Din cuprins: ART. I Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. La articolul 2, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;”. 2. La articolul 2 punctul 10, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator in afara unitatii;”. 3. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 4 Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice: a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare.” 4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 10 (1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a activitatii in certificatul constatator. (2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1).” 5. La articolul 14, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;”. 6. La articolul 15 alineatul (1), punctele 2, 3, 5, 7, 17 si 29 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie; 3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator; ……………………………………………………………….. 5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului; ……………………………………………………………….. 7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite; ……………………………………………………………….. 17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora;
……………………………………………………………….. 29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;”. 7. La articolul 15 alineatul (1), dupa punctul 31 se introduc doua noi puncte, punctele 32 si 33, cu urmatorul cuprins: “32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive; 33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.” 8. La articolul 15, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: “(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii: a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca; b) dupa producerea unui eveniment; c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi; d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice; e) la executarea unor lucrari speciale.” 9. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 16 (1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5; b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate; c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice. (3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.” 10. Articolul 17 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 17 (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) – c); b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate. (2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice. (3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.” 11. Articolul 18 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 18 (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii. (2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie. (3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
12. Articolul 19 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 19 (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie. (2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.” 13. Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 20 (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului. (2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract individual de munca cu norma intreaga. (3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.” 14. Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 21 Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 51^1 lit. a).” 15. Articolul 23 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 23 (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 51^1 si, dupa caz, alti lucratori. (2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b). (3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.” 16. Articolul 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 27 Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii.”
17. Articolul 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 32 (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 51^1 si, dupa caz, alti lucratori. (2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b). (3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b). (4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de prevenire si protectie.” 18. Articolul 33 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 33 (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele: a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie; b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie; c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti. (2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.” 19. Articolul 34 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 34 (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10. (2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social.” 20. Articolul 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 36 (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile art. 45^1 – 45^4.
(2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare. (3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt: a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca – presedinte; b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor; c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale. (4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia. (5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei. (6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura: a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale; b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar.” 21. Articolul 37 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 37 (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente: a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8; b) opisul documentelor din dosar; c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv; d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca; e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie; g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie; h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispun; i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie; j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de prevenire si protectie; k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces. (2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt in activitate in aceste institutii. (3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere neoficiala in limba romana. (4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la: a) sediu social; b) baza tehnico-materiala; c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le desfasoare.” 22. Articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 38 (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare. (2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor.
(3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.”
23. Articolul 39 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 39 (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia. (2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii: a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu cel putin 15 zile inainte; b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite; c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42; d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41 – 44 si sa decida in consecinta; e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protectie; f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si sa motiveze aceasta decizie; g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise; h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis; i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii; j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 45^1 – 45^4 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in listele respective; k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale; l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care este necesar.” 24. La articolul 40, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 40 (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.”
25. Articolul 41 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 41 (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul teritorial de munca. (2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in evidenta. (3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data prevazuta la alin. (2).” 26. Articolul 42 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 42 (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre conditiile in baza carora a fost emis. (2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele: a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat; c) schimbarea sediului social; d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protectie abilitat. (3) Modificarile prevazute la alin. (2) trebuie sa fie comunicate Comisiei de abilitare si avizare potrivit art. 43. (4) In situatia in care serviciile externe de protectie si prevenire nu mai indeplinesc conditiile de abilitare, nu au comunicat modificarile prevazute la alin. (2) si nu au solicitat reinnoirea certificatului de abilitare in termenul prevazut la art. 43, inceteaza valabilitatea certificatului de abilitare. (5) Serviciile externe de prevenire si protectie abilitate pot informa Comisia de abilitare si avizare cu privire la schimbarile prevazute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic). (6) Dupa analizarea modificarilor prevazute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare emite noul certificat de abilitare, in conditiile prevazute de prezentele norme metodologice si cu respectarea art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. (7) In situatia in care serviciul extern de prevenire si protectie nu mai indeplineste conditiile de abilitare prevazute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si avizare retrage certificatul de abilitare in cauza.”
27. Articolul 43 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 43 Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, prevazuta la art. 42, in maximum 10 zile lucratoare de la modificarea uneia sau mai multor conditii initiale, solicitantul va depune urmatoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare: a) cerere de reinnoire potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8A, care sa contina lista modificarilor survenite; b) documentele care atesta modificarile survenite.” 28. Articolul 44 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 44 (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe de prevenire si protectie a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, retragerea certificatului. (2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul. (3) Comisia de abilitare si avizare comunica titularului retragerea certificatului de abilitare si motivatia, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. (4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii cu privire la retragere. (5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de zile.” 29. Articolul 45 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 45 Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.” 30. Dupa sectiunea a 6-a se introduce o noua sectiune, sectiunea a 6^1-a, alcatuita din articolele 45^1 – 45^6, cu urmatorul cuprins:
“SECTIUNEA a 61-a Prevederi specifice referitoare la libera circulatie a serviciilor externe de prevenire si protectie
ART. 45^1 (1) Persoanele fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei, fara a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, in urmatoarele moduri:
a) permanent; b) temporar sau ocazional. (2) Persoanele fizice si juridice stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care nu au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei doar daca sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice. ART. 45^2 (1) Persoanele fizice si juridice prevazute la art. 45^1 pot presta pe teritoriul Romaniei activitatile de prevenire si protectie mentionate la art. 15 numai dupa notificarea prealabila a Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea sau isi au sediul, dupa caz. (2) Inceperea prestarii activitatii acestor servicii externe este conditionata de notificarea prevazuta la alin. (1) si, in cazul prevazut la art. 45^1 alin. (1) lit. a), de transmiterea, impreuna cu formularul de notificare, a urmatoarelor documente: a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie; b) autorizatia/atestatul/certificatul emisa/emis intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in copie certificata de detinator si in traducere neoficiala; c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala corespunzatoare, semnata si stampilata de persoana autorizata; d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de autoritati dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, in copie autorizata de detinator si in traducere neoficiala. (3) Dreptul de a presta al persoanelor prevazute la alin. (1) incepe din momentul notificarii Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la: a) data inregistrarii notificarii, in situatia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare sau prin PCU electronic; b) data confirmarii de primire, in cazul expedierii prin posta a notificarii. ART. 45^3 (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 45^1 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10A, insotit de documentele prevazute la art. 45^2 alin. (2), la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi au sediul/domiciliul/resedinta, inainte de inceperea activitatii. (2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim permanent, in Romania.
ART. 45^4 (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 45^1 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10B, insotit de copia autorizatiei sau a documentului echivalent pe care il detin, certificata de catre detinator, la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia urmeaza sa isi desfasoare activitatea, inainte de inceperea acesteia. (2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile lucratoare de la primirea notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim temporar sau ocazional, in Romania. ART. 45^5 Constatarea nerespectarii prevederilor art. 45^1 – 45^4 se face de catre inspectoratele teritoriale de munca, cu aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010, si ale prezentelor norme metodologice. ART. 45^6 Listele prevazute la art. 45^3 alin. (2) si 45^4 alin. (2) se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.” 31. La articolul 46, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 46 (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.” 32. La articolul 47, litera a) se abroga. 33. Articolul 48 se abroga. 34. La articolul 49 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;”. 35. Articolul 50 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 50 (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele: a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore; c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c). (3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca.” 36. Articolul 51 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 51 Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prevazute la art. 49, 50, 51^2 si 51^3, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.” 37. Dupa articolul 51 se introduc trei noi articole, articolele 51^1 – 51^3, cu urmatorul cuprins: “ART. 51^1 Ocupatiile specifice domeniului securitatii si sanatatii in munca, necesare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele: a) tehnician in securitate si sanatate in munca; b) expert in securitate si sanatate in munca. ART. 51^2 (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 51^1 lit. a) sunt: a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic; b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator. ART. 51^3 (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 51^1 lit. b) sunt: a) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice; b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.” 38. Articolul 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 53 (1) Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate. (2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza: a) un reprezentant, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv; b) 2 reprezentanti, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori inclusiv; c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 101 lucratori inclusiv.” 39. Articolul 55 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 55 (1) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A. (2) Indeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.” 40. La articolul 57, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(5) In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de securitate si sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.” 41. Articolul 58 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 58 (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri: a) angajator sau reprezentantul sau legal; b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca; c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor; d) medicul de medicina a muncii. (2) Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator sau reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului. (3) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.”
42. Articolul 60 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 60 (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare. (2) Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor. (3) Numarul minim al reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca se stabileste in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere/unitate, dupa cum urmeaza: a) de la 10 la 100 de lucratori – 2 reprezentanti; b) de la 101 la 500 de lucratori – 3 reprezentanti; c) de la 501 la 1.000 de lucratori – 4 reprezentanti; d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori – 5 reprezentanti; e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori – 6 reprezentanti; f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori – 7 reprezentanti; g) peste 4.000 de lucratori – 8 reprezentanti.” 43. La articolul 64, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(2) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot participa inspectori de munca.” 44. Articolul 80 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 80 Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire – testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii pentru: a) conducatorii locurilor de munca; b) lucratori, pe meserii si activitati.” 45. La articolul 81, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.” 46. La articolul 81, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins: “(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data incetarii raporturilor de munca.” 47. La articolul 82, alineatele (1), (2) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “ART. 82 (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general. ……………………………………………………………….. (5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.” 48. La articolul 91, alineatul (2) se abroga. 49. Articolul 93 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 93 (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea. (2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele: a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru; b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru; c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent; d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru; e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.” 50. La articolul 96, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre doua instruiri si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru.” 51. La articolul 96, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmatorul cuprins: “(2^1) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.” 52. Articolul 106 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 106 (1) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu risc ridicat si specific.
(2) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.” 53. La articolul 112 alineatul (1), dupa litera e) se introduce o noua litera, litera f), cu urmatorul cuprins: “f) evenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/unor persoane.” 54. La articolul 112, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate.” 55. La articolul 113, alineatul (6) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(6) In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.” 56. La articolul 116, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (1^1) si (1^2), cu urmatorul cuprins: “(1^1) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile in care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, cazurile in care victimele sunt cetateni straini sau cazurile in care printre victime se afla cetateni straini. (1^2) In cazurile prevazute la alin. (1^1) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul.” 57. La articolul 116, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o persoana trebuie sa fie, dupa caz: a) lucrator desemnat; b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie; c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare conform art. 47 lit. c) sau care indeplineste cerintele prevazute la art. 51^1 lit. b).” 58. Dupa articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 116^1, cu urmatorul cuprins: “ART. 116^1 Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea lucratorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decat judetul unde are sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul.”
59. Articolul 117 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 117 (1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul sau Inspectiei Muncii, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite. (2) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, in baza documentelor prevazute la alin. (1) transmise de organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.” 60. Articolul 119 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 119 (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii. (2) In situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice intocmite vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului. (3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor prelevate cu ocazia cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul.” 61. Articolul 120 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 120 (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia in cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii. (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita in scris, argumentat si in perioada prevazuta la alin. (1), la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare. (3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate confirmata ulterior, a accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 15 zile lucratoare de la data producerii acestora. (4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea certificatului medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”
62. Articolul 121 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 121 (1) In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat. (2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala. (3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, in functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2). (4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile in care este necesara administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de munca insarcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.” 63. La articolul 122 alineatul (1), literele c), i) si p) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar in absenta acestora, de serviciul extern de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei de instruire individuala prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele si imprejurarile producerii evenimentului; ……………………………………………………………….. i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite potrivit prevederilor legale; ……………………………………………………………….. p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul.” 64. La articolul 122 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera c^1), cu urmatorul cuprins: “c^1) nota de constatare la fata locului, intocmita de alte organe de cercetare abilitate si incheiata in prezenta si cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care reprezinta piesa la dosar si inlocuieste nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va intocmi in situatiile in care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului, argumentandu-se acest fapt;”. 65. La articolul 123, litera h) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “h) declaratiile aflate la dosar sa fie insotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.” 66. La articolul 125, alineatele (4) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “(4) In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, dispune in scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau completarea dosarului, dupa caz. (5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.” 67. La articolul 126, alineatele (1) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “ART. 126 (1) Dosarul de cercetare original, intocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu exceptia cazului prevazut la art. 121 alin. (3), va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii, in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii. ……………………………………………………………….. (5) Inspectoratul teritorial de munca va intocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa dosarul, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise de Inspectia Muncii.” 68. La articolul 126, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins: “(1^1) Dosarul de cercetare intocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza de catre inspectorul general de stat.” 69. La articolul 126, dupa alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu urmatorul cuprins: “(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare intocmit in conditiile alin. (4) si (5) vor fi transmise organelor de urmarire penala.” 70. La articolul 128, litera w) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate si sanatate in munca;”. 71. La articolul 129, dupa alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (8^1), cu urmatorul cuprins: “(8^1) In capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la indeplinire a masurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de indeplinirea acestora.”
72. La articolul 132, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 132 (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in mai multe exemplare, dupa cum urmeaza: a) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime; b) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime; c) in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime; d) in cazul accidentului de munca mortal, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor; e) in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.” 73. Articolul 134 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 134 (1) In cazul in care un lucrator prezinta un certificat medical cu cod <<accident de munca>>, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acestuia o declaratie scrisa privind data, locul, modul si imprejurarile in care s-a produs evenimentul in urma caruia s-a accidentat. (2) In baza declaratiei prevazute la alin. (1) si in functie de data, locul, modul si imprejurarile producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va comunica si cerceta evenimentul sau, in situatia in care evenimentul prevazut la alin. (1) nu a avut loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu ori in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, va arhiva declaratia originala impreuna cu o copie a certificatului medical.” 74. Articolul 135 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 135 (1) Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, in baza procesului-verbal de cercetare. (2) Accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 136.
(3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decat cel unde este declarat sediul social se vor inregistra la sediul social, cu exceptia cazului in care sediul secundar are personalitate juridica.” 75. La articolul 136, alineatele (2), (4), (5) si (8) – (11) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: “(2) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. ……………………………………………………………….. (4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (5) Accidentul de munca suferit in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala. ……………………………………………………………….. (8) In cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face in conditiile prevazute de lege. (9) Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (10) Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (11) Accidentul de munca produs in afara intreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.” 76. La articolul 140, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins: “(6) Angajatorul are obligatia de a anunta incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca la inspectoratul teritorial de munca la care a inaintat FIAM, in termen de 5 zile lucratoare de la incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca. (7) In cazul in care angajatorul si-a incetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia vor fi inregistrate in contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia angajatorul isi desfasura activitatea.”
77. La articolul 144, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins: “(1^1) In cazul evenimentelor produse in afara granitelor tarii care au avut drept consecinta incapacitatea temporara de munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata, dosarul de cercetare intocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au fost intocmite de organele de cercetare din tara in care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate accidentatului.” 78. Articolul 145 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 145 (1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu. (2) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces raspunde inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul social angajatorul la care era angajata victima. (3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu: a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora in limba romana; b) copie a contractului incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca. (4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre angajatorul la care era angajata victima. (5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii in limba romana vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.” 79. La articolul 148, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(5) Dosarul de cercetare se va intocmi astfel: a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau care sunt accidente usoare; dosarul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a cercetat evenimentul; b) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul; d) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea.” 80. La articolul 148, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins: “(6) Dosarul de cercetare intocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei Muncii in conditiile prevazute la art. 126 alin. (1). (7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau, dupa caz, de catre Inspectia Muncii.” 81. Articolul 149 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 149 Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, se va semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.” 82. Articolul 150 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 150 Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie acuta profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala ori de intoxicatie acuta profesionala.” 83. Articolul 157 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 157 Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial.” 84. Articolul 158 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 158 Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21.” 85. Articolul 160 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 160 (1) In cazul bolilor profesionale: a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate; b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul. (2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.” 86. Articolul 162 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 162 Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre directia de sanatate publica din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla angajatorul respectiv.” 87. Articolul 164 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 164 Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.” 88. Articolul 165 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 165 (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul sanatate ocupationala si mediul de munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit in continuare Centrul national de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii. (2) O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala. (3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va inmana lucratorului a carui boala profesionala a fost infirmata in urma cercetarii.” 89. Articolul 166 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 166 La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare BP2.”
90. Articolul 167 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 167 Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de profesiune, precum si in elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu expunerea la agenti periculosi in mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere profesionala, metode standardizate de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei Europene, instruiri de specialitate).” 91. Articolul 168 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 168 Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii.” 92. Articolul 169 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 169 Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.” 93. Articolul 171 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 171 Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale in anul respectiv.” 94. Articolul 177 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 177 (1) In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal. (2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refacuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare si/sau intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il va inlocui pe cel existent. (3) Solutiile adoptate de catre Inspectia Muncii vor fi comunicate celor interesati, in termenul legal.” 95. La articolul 179, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “c) suporturile de curs destinate programelor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);”. 96. Articolul 184 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“ART. 184 Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevazut la art. 179 lit. c) sunt: a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi; b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca; c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta, respectiv angajatorii care si-au asumat atributii din domeniul securitatii si sanatatii in munca si reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor; d) sa fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat; e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca; f) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.” 97. La articolul 186, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “(2) In situatia in care elaboratorul isi are sediul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti.” 98. Articolul 187 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 187 Pentru avizarea documentatiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare si avizare, prin posta, o cerere intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un dosar care cuprinde: a) copia certificatului de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, a anexei acestuia; b) prin exceptie de la prevederile lit. a), in situatia in care elaboratorul se afla in cazul prevazut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul in care isi are sediul; c) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei; d) doua exemplare din documentatia supusa avizarii; e) in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si doua copii pe suport hartie.” 99. La articolul 190, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “ART. 190 (1) Solicitantul sau titularul de aviz, dupa caz, pot face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.” 100. Articolul 191 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“ART. 191 (1) Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica, in scris, situatia constatata Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului. (2) Comisia prevazuta la alin. (1) aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere. (3) Comisia prevazuta la alin. (1) analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz. (4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate. (5) Decizia de respingere a avizarii, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevazuta la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190.” 101. Dupa articolul 192 se introduce un nou articol, articolul 192^1, care va avea urmatorul cuprins: “ART. 192^1 (1) Procedurile si formalitatile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie pot fi indeplinite si prin intermediul PCU electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplica in termen de 60 de zile de la data operationalizarii punctului de contact unic electronic. (2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completeaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.” 102. La anexa nr. 10, nota de subsol *2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: “*2) Se vor completa activitatile de prevenire si protectie desfasurate, dintre cele prevazute la art. 15 din normele metodologice.” 103. Anexa nr. 3 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta hotarare. 104. Anexa nr. 5 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 2, care face parte integranta din prezenta hotarare. 105. Anexa nr. 6 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta hotarare. 106. Anexa nr. 8 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 4, care face parte integranta din prezenta hotarare. 107. Dupa anexa nr. 8 se introduce o noua anexa, anexa nr. 8A, avand cuprinsul prevazut in anexa nr. 5, care face parte integranta din prezenta hotarare.
108. Anexa nr. 9 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 6, care face parte integranta din prezenta hotarare. 109. Dupa anexa nr. 10 se introduc doua noi anexe, anexele nr. 10A si 10B, avand cuprinsul prevazut in anexele nr. 7 si 8, care fac parte integranta din prezenta hotarare. 110. Anexa nr. 13 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 9, care face parte integranta din prezenta hotarare. 111. Anexa nr. 14 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 10, care face parte integranta din prezenta hotarare. 112. Anexa nr. 19 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 11, care face parte integranta din prezenta hotarare. 113. Anexa nr. 20 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 12, care face parte integranta din prezenta hotarare. 114. Anexa nr. 21 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 13, care face parte integranta din prezenta hotarare. 115. Anexa nr. 22 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 14, care face parte integranta din prezenta hotarare. 116. Anexa nr. 23 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 15, care face parte integranta din prezenta hotarare. 117. Anexa nr. 24 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 16, care face parte integranta din prezenta hotarare. 118. Anexa nr. 25 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 17, care face parte integranta din prezenta hotarare. 119. Anexa nr. 26 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 18, care face parte integranta din prezenta hotarare. 120. In cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, se inlocuiesc urmatoarele sintagme: a) sintagma “autoritatea de sanatate publica” se inlocuieste cu sintagma “directia de sanatate publica”; b) sintagma “Ministerul Sanatatii Publice” se inlocuieste cu sintagma “Ministerul Sanatatii”; c) sintagma “Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei” se inlocuieste cu sintagma “Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale”.
ART. II (1) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile specifice din domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51^1 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea intre ocupatiile specifice, precum si alte aspecte necesare aplicarii prezentei hotarari referitoare la formarea profesionala. (2) Pana la data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1), in ceea ce priveste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, raman aplicabile prevederile art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. (3) La data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1) se abroga art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, urmand sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51^1 – 51^3 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.” ART. III Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, se vor republica, dandu-se textelor o noua numerotare.